UNA DINTRE PUŢINELE SINAGOGI CARE NU ŞI-AU PIERDUT FUNCŢIUNEA DE CULT

" Templul Coral are venerabila vârstă de 143 de ani, păstrându-şi farmecul de secol XIX, cu toate că a fost unul dintre lăcaşurile de cult greu încercate de intoleranţa religioasă, întrucât a fost devastat şi incendiat în repetate rânduri, prima dată chiar în anul construcţiei sale. Pe 18/30 iunie 1866, "chestiunea evreiască era în toi", guvernul se vedea nevoit să retragă din proiectul Constituţiei articolul referitor la egalitatea politică pentru evrei, ceea ce nu i-a oprit însă pe unii dintre locuitorii Capitalei să incendieze Templul Coral, înainte chiar de a fi inaugurat. Pagubele au fost estimate la 209.369 de lei, pe care arh. Burelli, verificator din partea Primăriei oraşului, le-a considerat justificate. Carol I a dorit să dea un exemplu şi a donat din caseta privată o sumă importantă de bani pentru reparaţii. Clădirea este un important centru de cult iudaic, iar datorită valorii sale istorice şi arhitecturale a fost înscrisă în lista monumentelor istorice poziţia 1993, cod B-II-m-A-19672, aflându-se în zona protejată 26b, zona Sfântul Gheorghe. Templul Coral este situat pe Strada Sfânta Vineri nr. 9-11, în aproprierea ctitoriei lui Brâncoveanu, Sfântul Gheorghe, a bisericii Sfânta Vineri-Hereasca – astăzi demolată –, a vechii Episcopii Catolice şi a Capelei Bulgare, într-o atmosferă ce indică toleranţa religioasă. INFLUENŢE VIENEZE Templul Coral a fost construit între 1864-1867, după modelul Cortemplului Israelit, şi urma să aibă "o mărime încăpătoare de la 300 la 400 de jilţuri, în care să se săvârşească atât slujbele religioase cu cântece de cor, precum şi predicile". Impresia de monumentalitate o conferă corpul în decroş, "fragmentarea în panouri-travei a faţadei principale", arcada intrării şi ferestrele ample, în plin cintru, dar şi cele şase turnuleţe, cornişa bogat decorată, asizele marcate, profilaturile, soclul din similipiatră şi ceramica. În lateralele intrării principale, ferestrele înalte au menouri cu vitralii şi ancadramente în relief plat. Registrul superior este decorat cu rozete după modelul sinagogii din Viena, operă a arhitectului Ludwig von Forster. Se remarcă folosirea pentru placarea faţadelor a două tonuri cromatice pentru cărămizi, ceea ce a permis realizarea unui elegant joc de culori. Accentele sculpturale sunt realizate din ceramică importată de la fabrica Wagram V. Brauswetter. Cornişa bogat decorată se termină la colţuri cu mici turnuleţe împodobite cu arce şi colonete. Atât interiorul, care respectă canoanele cultului mozaic, cât şi exteriorul exprimă prin proporţii şi modestia materialelor utilizate o "economie de mijloace". Clădirea are subsol, parter şi două etaje, dimensiunile fiind de 14 m lăţime, 32 m lungime şi 15 m înălţime. Suprafaţa construită a parterului este de 647 mp, iar a subsolului, unde se află centrala termică, de 47 mp. INTERIORUL Suprafeţele etajate conferă amploare interiorului, împărţit în trei nave. Partea centrală este acoperită de o boltă semicilindrică, cu o structură de lemn cu rabiţ pe şipci şi trestie. Arcadele largi, pe două niveluri, despart nava centrală de cele laterale. Etajele au o proporţie impozantă, balconul etajului II este retras de la aliniamentul stâlpilor, în contrast cu înălţimea relativ modestă a parterului. Elementele verticale realizate din fontă prezintă influenţe gotice. Supleţea coloanelor galeriilor contrastează cu cele două coloane masive de la intrare, realizate în 1892. Acestea au capiteluri aurite de factură compozită, fusul din stucco-marmură şi baza din alamă. Pe peretele estic sunt tribuna – Bima – şi locul de păstrare a Torei – Chivotul. Candelabre ample, lampadare şi arcade luminoase, artistic decorate, îmbogăţesc interiorul Templului. Mobilierul completează decoraţia de influenţă maură, realizată în tonuri sobre într-o grafie unitară. TRANSFORMĂRI ŞI EXTINDERI Intervenţii ulterioare au modificat expresia arhitecturală a edificiului. Astfel, în 1892 au fost adăugaţi în exterior contraforţii, iar în interior s-a construit cel de-al doilea nivel al galeriei. În 1932, arhitecţii Iuliu Leoneanu şi Grigore Hirs, alături de inginerii C.I. Flachs şi Maximilian Marcus au întocmit un proiect de extindere a Templului, antreprenori fiind M. Gropper şi M. Aronovici-Maier. Noua aripă avea la parter sala de conferinţe şi festivităţi şi o cameră a clerului, iar la etaj muzeu, arhivă şi biblioteca. Între 1932-1934 s-au construit scări suplimentare spre balcoanele etajului I, s-a schimbat instalaţia de încălzire centrală şi s-au înlocuit o serie de decoraţii degradate. În urma cutremurului din 10 noiembrie 1940 şi a devastării de către legionari, din ianuarie 1941, au fost necesare lucrări de consolidare şi reparaţii, executate în 1945, sub direcţia arh, Iuliu Leordeanu, cu materiale mai modeste. CONSOLIDARE ŞI RESTAURARE Problemele Templului Coral sunt cele obişnuite pentru o clădire cu respectabila vârstă de 143 de ani. În 2007, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România a început demersurile pentru începerea intervenţiilor complexe şi complete de consolidare, conservare şi restaurare, pe care clădirea le necesita neîntârziat. Arhitectul Nicolae Vlădescu de la CARPAŢI Proiect şi inginerii Tiberiu Popp şi Fl. Păune au realizat un proiect de consolidare a Templului Coral care prevede: consolidarea terenului, stâlpi din beton inseraţi în zidărie, pe fundaţii independente, consolidarea fundaţiilor prin subturnări în ploturi armate, centuri de beton armat la cota fundaţiilor, intermediar şi la cota superioară – planşeu peste etajul I, reactivarea tiranţilor existenţi şi suplimentarea lor, repararea fisurilor, a şarpantei, refacerea hidroizolaţiei, a pardoselilor şi restaurarea tuturor elementelor de arhitectură şi a componentelor artistice. În anul 2008 s-a început cu lucrările de consolidare a fundaţiilor şi schimbarea învelitorii, iar în octombrie lucrările de conservare şi restaurare a decoraţiilor. Ceea ce implică: curăţarea şi îndepărtarea straturilor succesive de vopsea, reintegrarea elementelor degradate sau înlocuirea celor care lipsesc. Urmând ca o dată încheiate lucrările la acoperiş să înceapă chituirea fisurilor, refacerea integrală a gradenelor celor două balcoane, precum şi a celor din navele laterale de la parter, respectiv a pardoselilor, care ar urma să fie realizate din parchet de stejar, şi restaurarea picturii interioare a tuturor tâmplăriilor şi recondiţionarea mobilierului original. Sunt prevăzute şi îmbunătăţirea condiţiilor interioare de climă (încălzire şi condiţionare a aerului), satisfacerea normelor actuale a siguranţei la incendii, revizuirea întregii instalaţii de iluminat şi a instalaţiilor sanitare. Încheierea lucrărilor este estimată pentru anul 2010. Mulţumim arh. Aristide Streja pentru imaginile din arhiva personală puse la dispoziţie, dar şi Gabrielei şi lui Iulian Olteanu pentru fotografiile din timpul lucrărilor de restaurare şi informaţiile oferite cu amabilitate. Mulţumim pentru sprijinul oferit cu generozitate de Federaţia Comunităţilor Evreieşti. STIL "MAURO-BIZANTIN" Pe 27 aprilie 1857 Mihail R. Atanasiu vindea Comunităţii Cultului Israelit, pentru 2.400 de galbeni, locul său din mahalaua Stelei. Din acelaşi an datează prima variantă a proiectului Templului. Însă lucrările de construcţie au început şapte ani mai târziu, la iniţiativa Asociaţiei pentru Construirea Templului, condusă de Iacob Loebel, şeful Băncii Otomane din Bucureşti. Arhitecţii I. Enderle şi Gustav Freiwald au modificat complet primul proiect cu influenţe gotice, adoptând un stil "mauro-bizantin". Piatra de temelie a fost pusă pe 21 iulie 1864, la începutul anului 1866 lucrările fiind aproape încheiate, comandându-se la Budapesta sulurile Torei şi alte lucruri necesare serviciului divin. RESTAURAREA DECORAŢIILOR În urma licitaţiei câştigată de DUCT SRL, condusă de Iulian şi Gabriela Olteanu, în octombrie 2008 a început conservarea şi restaurarea elementelor decorative ale Templului Coral. Lucrările complexe şi elaborate implică: eliminarea finisajelor impermeabile pe bază de ulei şi reparaţiilor improvizate cu ciment, completarea profilaturilor rozetelor, a ancadramentelor ferestrelor şi a cornişei, curăţarea placajului din cărămidă şi rostuirea, înlocuirea plăcilor degradate, a finisajelor din praf de piatră la soclul contraforţilor şi la corpul anexă. Reintegrarea elementelor va fi identificabilă, materialele folosite fiind bineînţeles compatibile cu cele originale. O ameliorare a interesului autorităţilor privind realizarea condiţiilor corespunzătoare de păstrare şi îngrijire a acestui patrimoniu şi valorificarea sa, atât sub aspect religios, cât şi istoric ar putea reprezenta una din modalităţile de realizare a necesarei schimbări a opticii generale privind "utilitatea socială" a sinagogilor. În 1832, în capitala Ţării Româneşti existau 10 case de rugăciune ale aşkenazilor şi una a sefarzilor, în 1861 numărul lor crescuse la 30 de sinagogi. La începutul secolului XX, în Bucureşti erau 70 de temple şi sinagogi, în 1968 mai funcţionau 23, în 1981 doar 11. Astăzi, în Bucureşti există 7 sinagogi, dintre care două sunt în funcţiune.

"

Bisericile fortificate...pentru turisti

Salut. Weekendul abia trecut am făcut un tur al Bisericilor Fortificate din Transilvania, în total vreo 50 la număr dintre care şapte se află pe lista Patrimoniului UNESCO. Deoarece într-un weekend este imposibil să vizitezi fie şi doar jumătate din ele, am gândit un traseu cu maşina pornind din Braşov, atât sâmbătă cât şi duminică. Deşi peisajele, drumul şi pitorescul locurilor merită multe rânduri, voi vorbi altădată despre ele acordându-le atenţia cuvenită. Acum vreau să atrag atenţia asupra imenselor carenţe din turismul românesc şi asupra lipsei totale de interes ale celor ce au sub oblăduirea lor aceste monumente care fac din zona săsească a Transilvaniei o zonă de maxim interes turistic. După ce am vizitat Cetatea Făgăraşului şi Abaţia Cisterciană de la Cârţa fără mari probleme şi la nişte preţuri mai mult decât reduse, am pornit pe drumuri de ţară spre Biertan prin inima Podişului Transilvaniei. Aici, deşi este cea mai mare dintre cele şapte biserici fortificate aflate in Patrimoniul Mondial, Biserica era închisă de prin octombrie şi până pe 31.03 pentru renovări aşa că am putut doar să ne învârtim prin cetate. Am continuat apoi spre Saschiz, o alta destinatie încadrată in Patrimoniu , aflată pe drumul european ce leagă Sighişoara de Braşov. Spre deosebire de precedenta destinaţie aici nu am găsit nimic care să ne îndrume în vreun fel. Nici un orar pentru vizitatori,nimic. Doar lacăte, atât pe biserică cât şi pe Turnul cu Ceas, fratele mai mic al celui din Sighişoara. Ne-a spus o bătrânică doar că locaţia este deschisă atunci când vine preotul cu cheia!!! Să reluăm: Ansamblul format din Biserica Fortificată şi Turnul cu Ceas din comuna Saschiz,judeţul Mureş, aflată în Patrimoniul Unesco din 1993 este deschis publicului din întreaga lume în cazul în care prin zonă se află întâmplator şi preotul. Deasemenea pe un deal din apropierea satului găsim şi cetatea din Saschiz, datând de undeva din jurul anului 1350, la care nu se ştie exact cum se poate ajunge. Nu mai vorbim de indicatoare, deja forţăm nepermis nota. Înghiţim în sec şi plecăm dezamăgiţi de atitudinea oficialităţilor, nu şi de locurile pitoreşti aflate în subordinea acestora. Continuăm...oare ce se mai poate întâmpla? Trecem prin satul Buneşti din care se desprinde în dreapta un drum spre localitatea Viscri, unde se află tot o Biserica Fortificată (UNESCO). Nu avem timp să ne abatem din drum, dar ca fapt divers, şi dacă am fi avut, nu există nici un indicator care să indice şoseaua ce duce spre Viscri. Trebuie să o nimereşti. Aproape de lăsarea serii ne trasăm ca ultim obiectiv pe această zi cetatea Rupea. Lăsăm maşina la baza dealului şi pornim spre cetate pe un drum desfundat de noroi. Ajungem la poarta principală şi observăm,deja resemnaţi că este încuiată cu un lacăt cât toate zilele. Nu cedăm! Cotim pe lânga zidul cetăţii, dăm şi de cealaltă poartă de acces - încuiată. Pe nici una dintre intrari nu găseai scris nimic: când se poate vizita, preţul unui bilet de intrare , nume de contact , număr de telefon. Nimic. Acesta a fost momentul când am hotărât să scriu acest articol, când am văzut lacătul pus şi pe mine murdar de noroi ca un porc. A doua zi, deja pesimişti şi parcă presimţind că lucrurile se vor repeta, am bătut doar împrejurimile Braşovului. Biserica din Prejmer (şi ea, UNESCO!) este închisă publicului duminica şi lunea. Ce chestie, era chiar duminică! Lunea tot ce ţine de monumente sau muzee este închis, dar duminica???? Atunci când să vină turiştii daca nu în weekend, marţea? Am reuşit apoi să vizităm Biserica din Hărman din bunăvoinţa unui paznic care ne-a tăiat bilete şi ne-a povestit despre aşezare, apoi am mai încercat la alte două locaţii aflate pe harta obiectivelor turistice din judeţul Braşov: bisericile din Bod, respectiv Sânpetru. La prima era încuiat dar am aflat de la un localnic că "Biserica îi închisă că e biserică de saşi" iar cea de-a doua nu avea program cu publicul duminica...doar duminica lumea e la serviciu, e ocupată, cine să îi treacă pragul?? Nu ştiu ce ar mai fi de adăugat...avem o ţară plină de frumuseţi,de obiective turistice unanim apreciate dar autorităţile îşi bat joc de ele şi de noi, turiştii. Când doriţi să vizitaţi zona, mai întâi telefonaţi la fiecare aşezare în parte căci altfel e posibil să bateţi drumul degeaba. Nu vreau să fac o comparaţie cu atenţia care este acordată turismului în alte ţări , inclusiv estice sau din orient, sau cu modul în care sunt trataţi turiştii la noi comparativ cu celelalte ţări caci s-ar putea să roşesc de ruşine. Pot să vă asigur că locurile şi monumentele în sine (câte am putut vedea) sunt superbe şi merită să fie vizitate de mult mai mulţi turişti. Voi reveni cu detalii despre locurile vizitate. Cât despre autorităţi, ura şi la gară!

1 Martie Romanesc .. cu martisoare si alte chestii

Va salut din nou, cu scuzele de rigoare pentru intarzieri dar.. concluzia zilei de azi...

Data de 1 Martie cred ca a devenit un prilej bun pentru comercianţi de a stoarce bani din buzunarul bucuresteanului de rand. Tarabele din pieţe momesc mulţimea cu tot soiul de kitch-uri cu şnur alb-roşu. De la scoici culese în concediu la mare până la pene, aţe, boabe de fasole, bibelouri date cu sclipici şi chiar cioburi de sticlă de la vechile sifoane :))) toate la cel putin 1 Leutz... deh.. Priveliştea este însă departe de a încânta privirile, aducând mai degrabă a bâlci de prost gust.

Sa nu mai spun ca in drum de la Ploiesti spre Bucuresti am oprit si eu la o tanti ce vindea flori in plina strada si spre surprinderea mea am amflat ca firul de lalea este 5 Roni.. What the Fuck!! Lasi ca-i bine.. o sa cumpar flori la pulivara.. adica .. pe 3-4 martie ...

Cam atat pentru azi.. va pup.. si va dau un sfat.. daca vreti martisoare adevarate da-ti o fuga pe Lipscani.. merita..

Tara clanurilor

Pe la inceputul secolului Italia a exportat peste 30 milioane de emigranti in toata lumea.O Romanie mai mare.Peste tot in lume sunt comunitati de italieni.In America,mafioti si criminali,talhari si prostituate,violatori....nu ia mai castrat nimeni. Exportam si noi cateva sute de mii de infractori si tarfe si Italia se blocheaza.Suntem in situatia ei de acum un secol.Altfel spus,Brucan a gresit cu 80 de ani profetia.Dar,venim tare din urma.In tara avem clanuri,primul stadiu al evolutie.Lupte pentru teritoriu,bani si suprematie.Clanuri cu firme de paza si protectie,cu relatii in politie,judecatorii si servicii de informatii.Urmeaza stadiul doi cu capi mafioti la nivel de stat.EURO-PA,VENIM!! Ascult o manea"cu ce m-am ales in viata",fumez o tigara kent sorround si ma intreb daca e de vina tigara pentru indispozitia auditivia pe care o am.Ah! la dracu! iar m-am apucat de fumat! Noroc cu paharul asta de sangria,mai spala impresiile lasate de manea. Stie cineva de ce romanii sunt atat de permisivi.Avem o groaza de nationalitati conlocuitoare{ce tare suna :))},atat de mult eincat cred ca am fost asimilati deja,noi,romanii.Tara clanurilor si a lipsei de reactie.tara conlocuitoare. Hai cu blogu asta in strada,acolo unde "ce mortii mati vrei ma?" se traduce astfel: "salut,ce mai faci?e frumos afara azi!!" Realitatea e ca "m-am ales in viata" cu...o tigara sofisticata hi-tech,un vin spaniol,multe posturi tv si bloguri scrise la ora 4.41 dimineata. Cum spune o cunostinta virtuala: "soamne sa aveti" TE IUBESC ROMANIA! TE IUBESC BUCURESTI! PENTRU JONNY

Walk into interbelic Bucharest - The little Paris !

Romania - Wake UP ! :) .. remember?

Pe malurile Dâmboviţei

Bucureştiul se numără printre singurele capitale europene ce nu are statutul de obiectiv turistic major. Din această listă "privilegiată" mai fac parte din câte ţin eu minte Tirana şi Skopje, două colege de suferinţă ce aspiră la titlul de cele mai puţin vizitate şi mediatizate capitale ale bătrânului continent. Mulţi spun că Bucureştiul e urât,scârbos,prost întreţinut şi mai ales murdar. Asta poate vedea oricine îşi preumblă ciolanele prin "cartierele moderne destinate oamenilor muncii" din care nu mă pot abţine să nu enumăr pantelimon,tei,rahova şi restul. Dar eu îmi propun ca tot ceea ce voi scrie despre bucureşti să fie din celălalt registru. Pentru că înainte de toate,recunoaştem sau nu, trăim intr-unul din cele mai "vii" şi mai pline de contraste oraşe europene. Sunt nenumărate lucruri de văzut,tot atât de multe de făcut şi absolut tot ceea ce voi posta aici va avea ca scop conştientizarea faptului că nu trăim într-o cocină ci într-un oraş cu un imens potenţial turistic, din nefericire nevalorificat. Sper ca în fiecare săptămână,în masura în care îmi va permite timpul să prezint ceva,orice care să pună Bucureştiul într-o altă lumina...nu ştiu,obiective turistice, întâmplari, poze, evenimente, persoane, chiar şi animale:) Tot ca o parere personală, mi se pare un loc ideal de facut poze. Împletirea atât de armonioasă dintre Occident şi Orient, balcanismul aproape palpabil, cantităţile de băuturi spirtoase consumate de locatarii acestei mari distilării cu peste 2 milioane de cazane, toate acestea conduc la nenumărate situaţii şi imagini tragi-comice, o binecuvântare pentru orice purtător de aparat foto. Totul e să fii pe fază...şi să apeşi pe boton. Haidi pa.

Tot in drum spre munca.. dar cu naveta

Ora 5:00.........si ceasul suna cu disperare pentru a mi aduce aminte ca incepe o noua zi de munca.de ce ? de ce nu? Pentru ca se poate si pentru ca cineva a considerat ca lunea e buna sa incepi saptamana de lucru....dar cu totii stim ca ‘this is not a good day for science’...si ceasul se opreste....linistita ca s-a dus cosmarul ma las amortita in continuare de puterea somnului dar din pacate nu dureaza prea mult caci simt cum cineva incerca sa ma trezeasca langandu-ma pe fata.....nu, nu visez....e cateaua mea care probabil are mai multa constiinta ca mine.....incerc sa o ignor.....dar incapatanata cum e din fire(caci seamana cu incapatanarea mea de dimineata sa prelungesc agonia somnului) nu se lasa pana nu ma trezeste de tot....aprind lumina....si dintr-o data nu mai vad nimik...pe bajbaite incerc sa gasesc baia sa ma spal pe fata.....dar dau cu capul de usa si ma hotarasc totusi sa deschid un ochi...asa de control. Imi dau seama ca nimeni n-a facut cafeaua...de parca ar fi si avut cine dar speranta moare ultima, dar moare si ea. Nici nu apuc sa termin cafeaua si-mi dau seama ca deja e 6 si trebuie sa ma duc la gara sa iau trenul.Vis.(si nu Visul unei nopti de vara) ci unul urat si friguros intr-o dimineata de februarie.Curaj..........imi ziceam cu jumatate de gura....in timp ce faceam primii mei pasi spre munca.....curaj.....ce se poate intampla rau??? Ajung la tren.....ora 6.25...in 5 minute trenul pleaca.....lumea se inghesuia pe langa mine ca sa apuce un loc jos.Ma urc intr-un final victorios si ...uraaaaaaa....zaresc un loc.......si chiar si ajung la el fara sa fiu data la o parte cu coatele si picioarele...ma asez si ma pregatesc sa motai pentru urmatoarea ora si jumatate.Dar cum am avut indrazneala aceasta??In jurul meu incep sa se auda voci ca zumzaitul albinelor.Incerc sa le ignor.Dar oare cum as putea sa ignor cuvintele “elevate” ale pitipoancelor din preajma mea care au ramas la stadiul chiar inferior zicalei “luata de la c... vacii” si adusa la capitala, fardate strident caci sunt in ton cu moda si imbracate ca un curcubeu caci ma scuzati ieri a plouat......si sa nu uitam de preastimabilii cocalari care din frageda pruncie au invatat cuvinte precum “fa” si “care este” si se incapatineaza sa le foloseasca cu atata gentilomete si cu credinta unei invataturi de rang superior celor carora li se adreseaza..caci de intelept e cine a zis “taranul de oras e cel mai prost animal” Dupa o ora si jumatate de chin ajung in sfarsit la destinatie....civilizatie....sau cel putin macar se incearca...o ora jumate pe tren...apoi inca o ora pe drum....si ajung in sfarsit la destinatie finala......

În drum spre muncă

Luni, 16 februarie... o zi obijnuită? sau poate nu? Să vedem şi să analizăm.. Ora 6.30 .. sună telefonul.. întorcandu-mă pe o parte incep sa înjur.. "De ce ? De ce nu mai e încă duminică.. sau sambată.. macar vineri " .. A doua strigare.. 6.35 şi precum Hopa Mitică dau fuga la geam să dau jealuzeaua sa vadă ochiul cum e vremea... Ooops .. tragic! Ninge.. şi m-am gandit.. ce poate fi mai frumos?.. luni.. şi zapadă.. deci.. dublarea timpului de şofat pană la servici. După ce îmi savurez jumatate de cafea eram pregatit să intru în junglă . Cobor la maşină, ma uit in stanga şi surpriză .. parcă nu-mi dădusem seama...

Ok.. după bineînţelesa curăţare a parbrizului.. şi am plecat.. dau să ies de pe aleea blocului.. şi .. până la intrarea în trafic.. stai 10 minute.. şi când în sfârşit dai sa intrii bineînţeles ca cineva te înjură .. că doar de.. o maşină în plus în faţă contează.

Chiar am concluzionat de mult ca românul prin natura lui se grabeşte să ajunga cât mai repede la servici pentru a da dovadă de profesionalism

Traseul meu de azi a trecut pe la Gara de Nord. 30 minute! pentru câţi kilometri? Doar 4 ..Ok.. partea frumoasa.. încă 8 kilometri pana la servici.. încă 40 minute de răbdare.

Toate bune .. am ajuns în regulă ! Dar sa recapitulăm 80 minute până la servici.. pentru doar 12 kilometri.. Viteza medie de ciruclatie în Bucureşti în anul 1900 era de 15 km/h ... ce invidios sunt.. şi obţineau această performanţă având maxim 2 cai putere ..!!!

Pentru astazi atât deocamdată .. am răcit între timp.. ce dor îmi este de traficul din Berlin .. asta e altă poveste pentru altă data.. cand voi începe să compar Seara Buna!